Monalisa
Gherasim

Nu ştiu ce e mai bine – să ajungi să împărtăşeşti aproape totul cu o singură persoană sau să te compartimentezi în zeci de bucăţi, să te împarţi în zeci de oameni. E mai mare probabilitatea să fie rupte bucăţi din tine când aduni la rândul tău bucăţi din mai multe persoane, dar e mai greu să-ţi stăpâneşti dorul când te-ai împraştiat într-o singură persoana şi ea nu mai este.
...
Iuniei îi era dor de prietenii ei; poate acum nu s-ar mai putea numi chiar prieteni. Poate ar putea fi numiţi oameni-amintire, cei care odată i-au fost prieteni. [ citeste mai departe ]

Se pare că de când sunt studentă nu reușesc să fiu la curent decât cu ceea ce se întâmplă la facultate, la sala de lectură și la bibliotecă. În rest, sufăr de pană de curent.

A fi aerian este singura modalitate prin care poţi răzbi în viaţă, dacă nu poţi suporta să fii mereu lovit de nefericirea altora.

Parcă este aproape ilogic să te apuci să lupti pentru a-i ajuta pe alţii,  deoarece nu ai aduce decât o schimbare de 0,…0001% în lumea în care trăiești și nu ar mai rămâne destulă energie pentru a lupta pentru tine. [ citeste mai departe ]

În dimineața aceasta stăteam în bucătărie cu mama. Ea își bea cafeaua, iar eu îmi beam ceaiul. La un moment dat m-a rugat să deschid televizorul și nu după mult timp a apărut reclama de la Cosmote.

Deși îmi captase atenția și mama observase acest lucru, am auzit-o zicând : “Ia, fii atentă !”.

După ce s-a terminat, am așteptat să-mi spună ceva, dar a tăcut ...nu mi-a reproșat nimic.

M-am dus sus, la calculator, să caut reclama  pe Internet pentru ca să o mai văd o dată și încă o dată și încă o dată. [ citeste mai departe ]

Îmi amintesc că, la un moment dat, la o conferință la care am luat parte, cel din față a pus următoarea întrebare: “Cine poate spune că-i iubeşte pe toți din această sală?”. S-au găsit câțiva inşi care au ridicat mâna şi au fost chemați în față...

M-am întrebat atunci, de ce nu sunt mai multe cuvinte prin care poate fi exprimat acest concept, iubirea? [ citeste mai departe ]

În anul I, la Facultatea de Drept, unul dintre obiectele studiate este Dreptul roman, fapt necesar întrucât acesta stă la baza dreptului civil contemporan.

Între cele două există numeroase similitudini şi din păcate, uneori, ceea ce le diferenţiază nu ne este întocmai benefic.

Un contract aparte din dreptul roman, care nu s-a păstrat, este POLLICITATIO. [ citeste mai departe ]

Nu era așa de greu, era puținul pe care-l făcea ca să nu uite că există.

Stătea pe scaunul lui și privea firele de ață, care colorate, care cenușii, care negre. Trebuia să cântărească nuanțele și să mențină armonia de culori.

Când avea să vină ziua aceea în care nu va mai putea vedea și toate firele colorate aveau să cadă singure din cauza abundenței de cenușiu și negru, atunci nu va mai putea face nimic decât să sufle foc peste toate.

Dar nu trebuia să se gândească la acest lucru pentru că se întrista și începea să plângă. [ citeste mai departe ]

În fiecare clipă mor. Mor mai mult sau mai puțin...sau așa credeam. Mi se părea mie că ar trebui să am cam multă viață ca să tot moară părți din mine și să nu dispar odată.

Acum știu motivul. E CUTIA.

La început nu știam exact ce e cu ea. Nici nu m-a interesat prea mult. Eram mulțumit că nu eram singur în întuneric, deși, în ultima vreme, tăcerea dintre noi devenise stânjenitoare și un colț de-al ei îmi împungea cutia craniană așteptând parcă să intre în ea. Dar nu dădeam importanță durerii pentru că altceva îmi capta atenția. [ citeste mai departe ]

De când cu facultatea, am început să simt cu adevărat cât de repede trece Timpul. Un om dezorganizat nu are șanse să fie măcar în aparență prieten cu El.

Am încercat să mă adaptez, am început să mi-l programez , să aloc un anumit timp fiecărui lucru important, dar mereu simt că sunt contra cronometru. Nu știu cum să-mi înghesui prietenii printre orele necesare de învățat și cât timp îmi pot păcăli organismul să nu îmi ceara odihnă...de mers pe jos nici nu îmi mai pun problema . [ citeste mai departe ]

"Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu..."

Intrasem în bibliotecă lăsând toată gălăgia orașului în urmă. Singurele sunete pe care le auzeam acum erau cele ale paginilor răsfoite şi zgomotul deranjant al tastaturii doamnei bibliotecar care încerca să grăbească ritmul pentru că se adunaseră ceva cititori la secţia „Împrumut”. [ citeste mai departe ]

Parcă muzica era altfel prețuită  cu câțiva ani în urmă. Nu era doar ceva auxiliar, ceva pe care ascultai în timp ce spălai vasele sau o modalitate de a te descărca... era hrană  . Ţin minte cum tata deschidea dulapul și se uita contemplativ  la colecția sa, pentru a alege discul potrivit. Apoi îl lua, îl punea la pick-up , aștepta să pornească și se întindea pe covor cu ochii închiși fiind atent la fiecare sunet , la fiecare vers. Așa mi-a transmis dragostea lui pentru muzică și deschiderea față de toate genurile muzicale . [ citeste mai departe ]